„Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric.” Mircea Eliade
Martie 2017. Dimineață, zi de marți, orele 8 și ceva. Primesc un sms, care mă trezește din somn. Un client mă anunța că nu are acces la mailuri, că, probabil, a reușit să își blocheze ip-urile pe server și mă ruga să îl ajut. M-am uitat la ceas, m-am întors pe partea cealaltă și am dat să mă întorc la somn. Avusesem un eveniment în ziua precedentă, care se terminase târziu, eram extrem de obosită și nu programasem nimic pentru dimineața aceea.
Ceva, însă, m-a făcut să redeschid ochii, să intru de pe telefon pe site-ul lui și să văd că nu îl puteam accesa. Am intrat pe blogul meu. Eroare. Pe site-ul firmei. Eroare. Pe site-ul altor clienți, același răspuns al serverului. Nu m-am panicat.
M-am dat jos din pat, mi-am pus o cafea, am deschis laptopul, am deschis emailul. Eroare. Trimit o solicitare la server, primesc un răspuns banal. Câteva ore mai târziu primesc un alt răspuns. Cu cât treceau mai multe minute, care s-au transformat în ore, cu atât imaginea dezastrului era din ce în ce mai clară. Au început să sune telefoanele, nu aveam răspunsuri. 2 zile a durat până când am reușit să avem acces la emailuri.
Reacții de cele mai multe feluri, unii oameni nervoși, alții mai calmi, unii indiferenți, alții amenințători. Povestea atacului de la Namebox, deja cunoscută de multă lume, are mai multe implicații decât cele care se pot vedea la suprafață. De ce nu am avut back-up? Pentru că de când lucrez cu ei, adică de vreo 2 ani de zile, i-am verificat în toate felurile, inclusiv dacă fac sau nu back-up, am restaurat cu ei câteva site-uri, am primit răspunsuri pozitive în 100% dintre cazuri și soluții rapide.
Pentru că nici chiar eu nu le pot face pe toate și pentru că, uneori, lucrurile se întâmplă pentru că trebuie să se întâmple. Habar nu am. Știu sigur, însă, că lucrurile astea se pot întâmpla, s-au întâmplat ele la NASA. Uneori, ne primim lecțiile cele mai grele în moduri extrem de ciudate. Depinde de fiecare dintre noi cum reacționăm în asemenea situații. Cu siguranță, însă, nu cred că supărarea ajută pe cineva, nici uciderea oamenilor angajați la Namebox ori a proprietarului firmei.
Cred că fiecare dintre noi, în asemenea momente, ar trebui să înțeleagă ceva. Da, fiecare dintre noi a pierdut ceva, unii au pierdut mai mult, alții mai puțin. Dar responsabilitatea este împărțită. Dacă ne-am interesa mai mult de ceea ce avem înainte să pierdem, poate nu am pierde niciodată nimic. Valabil pentru orice aspect al vieții, nu doar pentru site-uri. Cu toții suntem oameni, însă, cu toții greșim. Partea tristă apare atunci când aruncăm responsabilitatea mereu doar în curtea celuilalt.
Găzduirea unui domeniu este o treabă destul de complicată, iar cel care vine cu acest serviciu are o datorie să facă back-up, dar un atac cibernetic nu e o jucărie, iar când cel care face așa ceva șterge inclusiv serverele de back-up, dezastrul este iminent.
Greșeala celor de la Namebox a fost că nu au avut și back-up la back-up, ca să mă exprim într-o românească mai ciudată, greșeala clienților este că fie nu și-au făcut vreodată vreun back-up, fie l-au rătăcit. Greșeala mea este că am fost la mijloc. Când vine vorba de servicii de administrare, care ar implica inclusiv back-up local, 90% dintre clienți preferă să nu plătească. Vrem site ieftin, găzduire ieftină și administrare gratuită. Și vine momentul în care îți dai seama că ar trebui să schimbi prioritățile.
Zilele trecute am dezbătut cu cineva faptul că vrea să găsească o persoană extrem de bună pe zona de social media care să îi facă o super promovare online cu un buget de… 150 lei/lună. Era extrem de normal pentru el, având în vedere că omul care îi face promovarea nu ar trebui să dedice mai mult de 8 ore pe lună să îl salte pe el în online, că a calculat extrem de atent și că salariul minim pe economie e de vreo 1400 lei, deci iată cum împărțeala corectă îl ducea la acest fabulos buget lunar.
Voi scrie separat despre asta altădată, dar vreau să înțelegeți un lucru, pe care i l-am spus și unui client săptămâna trecută: valoarea afacerii tale este dată nu doar de valoarea serviciilor tale, ci și de valoarea marketingului tău și a serviciilor conexe, care este dată de valoarea bugetului pe care îl investești.
Bugetul lunar de marketing ar trebui să fie cel puțin egal cu cea mai mică vacanță pe care o faci, iar bugetul pentru site ar trebui să fie egal cu minim bugetul lunar pe care îl ai, dacă nu mai mare. Dacă îți plătești omul de marketing, fie el angajat sau extern, cu mai puțini bani decât îți plătești menajera de acasă sau banii pe care îi dai la coafor și cosmetică sau mai puțin decât o pereche de pantofi, iartă-mi franchețea, dar nu ai un business, ai cel mult un hobby.
Degeaba poți aduce muntele în mijlocul mării dacă oamenii nu știu asta. Oricât de bun ai fi, orice serviciu excepțional ai avea, dacă marketingul tău e deficitar sau inexistent și oamenii nu știu de tine sau nu înțeleg ce faci, nu te aștepta să ajungi în top indiferent de domeniul în care activezi.
Revenind la mine, atunci când am pierdut și blogul și site-ul firmei, am văzut în asta un pas înainte. Pașii înainte se fac, uneori, atunci când primești șuturi în fund. Prin urmare, am decis să nu refac nimic, ci să o iau de la capăt. Blogul vechi nu mi se mai potrivea, îi puteam da oricând o altă direcție, dar cum eu nu am făcut-o, și-a dat singur.
Site-ul firmei îmi promit că îl refac de cel puțin 1 an de zile. Încă nu am timp pentru el, dar îl voi face cândva. Până atunci, clienții mă pot găsi și fără site. Și iată cum, pierzând tot, nu am pierdut, de fapt nimic. Voi rămâne în continuare la Namebox? Da.
Cel puțin câtă vreme rezistă pe piață. Știți de ce? Pentru că mi-am asumat partea mea de responsabilitate, pentru că am lucrat cu alții mai mari înainte la care nici măcar nu îmi puteam face back-up (când am plecat de acolo a trebuit să reinstalez manual totul) și pentru că știu sigur că dacă rezistă (asta ar presupune să nu plece toți clienții și să aibă în continuare clienți noi) vor deveni mai buni și vor face lucrurile mai bine. Dacă mă înșel, de data asta mă asigur să am și back-up, oricum.
Clienții mei vor decide pentru ei. Unii au plecat deja, alții au spus că rămân unde sunt și eu, dar să le explic și lor cum să își facă un back-up, alții au avut reacția pe care am avut-o și eu și au luat-o de la capăt, altfel, alții încă amenință cu judecata, unii au deja site-urile refăcute, câțiva au avut back-up.
Îți place ce scriu? Atunci abonează-te la newsletter și îți voi trimite pe email info de câte ori apare ceva pe blogul ăsta. Te pot ajuta? Sunt aici pentru tine. Vrei să citești și altceva? Urmărește pagina de recomandări.