„Orice idee ferm susţinută în minte, de care aceasta se teme sau pe care îşi doreşte să o vadă împlinită, începe de îndată să atragă către sine formele fizice disponibile care corespund vibraţiei sale.” Andrew Carnegie
Zise Osho că limbajul pozitiv e de cacao. Gândirea pozitivă e negarea realității și, prin urmare, face rău. Zise Osho sau cineva care a zis că a zis Osho, cert e că am văzut un articol în care Osho zice și altul scrie și extrem de mulți alții dau mai departe. Pe principiul pietrei pe care o aruncă un nebun în apă și pe care alții se străduiesc ulterior să o scoată.
Nu zice nimeni cine l-a întrebat pe Osho (sau poate nu am citit eu cu atenție) și nici nu vedem cum Osho spune, nu citim nimic scris de Osho, cineva l-a întrebat și atât. Și el a răspuns.
Și răspunsul a ajuns pe un site de yoga (când faceți yoga, nu uitați să nu gândiți pozitiv, face rău la stomac), apoi preluat de alții, care spun că dau știri corecte și dat mai departe de cei care sunt atât de preocupați să trăiască într-o realitate sumbră că sunt disperați de ăia care reușesc într-un fel sau altul să iasă din negura minții și să vadă curcubeul după ploaie.
În articolul cu pricina mai e și o poveste cu Napoleon Hill și Henry Ford, primul sărac și al doilea bogat. Henry Ford, un personaj arogant în povestea cu pricina, care îi dă peste nas lui Hill, pentru că el era bogat deja și celălalt un fraier care se chinuia să facă bani. Până aici, cumva adevărat. Dar Hill a devenit, ce să vezi, bogat. Vânzând vise, nu mașini. La „fraieri” cum spune același Osho citat de cineva într-un text fără autor, dar dat mai departe ca fiind text de lege.
E gândirea pozitivă minciună?
Gândirea negativă nu e? Ești sigur că realitatea este ceea ce gândești tu? Ești sigur că perspectiva „realistă” pe care o ai tu în acest moment este realitate?
Hai să facem un experiment, vrei? Ia un obiect în mână, orice obiect ai la îndemână, nu contează. Uită-te la el așa cum te uiți în mod normal la un obiect pe care îl ai în mână. Apoi apropie obiectul de ochi, atât de mult încât te poți atinge cu el. Uită-te acum iar la obiect, mai e la fel ca atunci când îl țineai în mână la o distanță normală?
Lasă obiectul pe masă și dă-te 2 metri înapoi. Uită-te din nou la el. Care e realitatea? Cât de mult vezi din obiectul ăla ținându-l lângă ochi? Cum e obiectul la o distanță de un braț? Cum e la 2m depărtare? S-a schimbat obiectul?
Gândirea pozitivă nu înseamnă să te minți că viața ta e frumoasă și că trăiești în Maldive într-o casă pe plajă când nu ai bani nici pentru chiria unei garsoniere într-un bloc confort 3 la marginea orașului.
Gândirea pozitivă este motorul care te determină să faci un pas înainte ca să ajungi să îți depășești condiția și blocajele, să îți creezi contexte favorabile. Gândirea pozitivă înseamnă să îți spui „pot” chiar și atunci când toată lumea îți spune că e imposibil.
Henry Ford, arogantul de mai sus, și-a spus POT atunci când toată lumea i-a spus NU. Credeți că a folosit gândirea realistă când a devenit cine este plecând de acasă la 16 ani și angajându-se ca ucenic într-un atelier auto? S-a uitat la sine, s-a văzut un mecanic auto, a fost realist și s-a trezit brusc că a ajuns Henry Ford?
Gândirea pozitivă înseamnă să te dai puțin în spate și să privești realitatea văzându-i toate aspectele și să fii conștient de faptul că așa cum poți muta un obiect extrem de aproape de ochi, ca apoi să îl pui la 2m distanță sau la o distanță de un braț, așa poți face cu orice altceva.
Gândirea pozitivă nu înseamnă să te minți că obiectul e rotund când el e pătrat, înseamnă să te uiți la colțurile obiectului pătrat, să le privești din toate unghiurile, să întorci obiectul pe toate părțile, să vezi din ce e făcut, să îți faci un plan de bătaie și să începi să îl șlefuiești până devine rotund. Pentru că poți și pentru că vrei.
Și nu va deveni rotund dintr-o singură mișcare. Dar acțiunea constantă și dorința ta îl va transforma în rotund mai devreme sau mai târziu. Pentru realiști, însă, obiectul pătrat va rămâne mereu pătrat.
Dr. Bruce Lipton (un om de la care eu am învățat enorm) dădea un exemplu extrem de elocvent pe care îl dau și eu mai departe. Spunea așa: gândiți-vă la un meci de fotbal. Orice meci, vom vorbi aici despre Steaua – Dinamo, ca să fie mai aproape de noi. Bate Steaua.
Pentru suporterii Stelei, va fi o minune, așa e? Pentru dinamoviști, un dezastru. Pentru cei care adoră fotbalul, dar țin cu Rapidul sau cu F.C. Argeș sau cu orice altă echipă, va fi un meci de fotbal oarecare, pentru unii mai reușit, pentru alții mai puțin. Pentru cei care nu au nici o treabă cu fotbalul, meciul nu există, nici nu află de el și nici nu are vreo importanță. Pentru comentatori, o modalitate de a-și câștiga existența, o meserie.
Același eveniment. În același timp, același eveniment este miracol, dezastru, important și neimportant, existent și inexistent. Fix în același timp. Care e realitatea?
Acum să ne gândim că ești jucător la Dinamo. Ai pierdut. Îți pui cenușă în cap, te închizi în casă, îți dai demisia pentru că ai pierdut acest joc? Te gândești că realitatea ta este de învins și gata? Sau mergi mai departe? Te gândești că data viitoare vei putea mai bine și vei face mai bine și vei ajuta ca echipa ta să câștige următorul meci?
Pentru tine, realitatea de azi, când ai pierdut meciul, este tristă. Dacă rămâi în tristețea aia crezi că vei câștiga vreun alt meci? Nu, vei pierde toate meciurile ulterioare. Dar dacă vei analiza realitatea care a dus la pierderea de azi, dacă vei crede că poți face mai bine, dacă vei munci mai mult și nu te vei lăsa doborât de o pierdere, atunci poți schimba înfrângerea în victorie.
Pentru că nu contează de câte ori eșuezi, contează de câte ori te ridici și o iei de la capăt. Și important e ca numărul ridicărilor să fie cu unul mai mare decât numărul căzăturilor. Iar la final să fii în picioare, nu în groapă. Și asta o zicea chiar și Ford cândva, același arogant de mai sus. Și cumva am senzația că Osho nu l-a cunoscut pe Ford. Și că cine l-a întrebat pe Osho despre gândirea pozitivă nu îl cunoaște pe Osho sau că Osho s-a trezit într-o zi povestind aroganțe inutile cui nu trebuie. Cine să cunoască realitatea?
Sigur, părerea mea contează doar pentru cel care are capacitatea de a recunoaște că poate nimic în lumea asta nu e doar alb sau doar negru și că, poate, cumva nu le știm chiar pe toate. Și că un episod arogant ca cel de sus, chiar să fi existat, putea să aibă alte valențe într-un context pe care nu ni l-a relatat povestitorul.
Ce știu sigur este că becul nu ar fi fost posibil dacă nu îl inventa unul nebun, care a crezut că poate să schimbe realitatea fără lumină electrică într-una cu lumină electrică. Și a crezut asta și după 999 eșecuri, că nu i-a ieșit din prima. Cu siguranță au mai încercat și alții înaintea lui, dar care, după câteva încercări și-au spus: realitatea e fără lumină electrică și așa a rămas realitatea până unul a schimbat-o.
Asta e gândirea pozitivă: să crezi, să faci, să fii conștient, să fii prezent, să eșuezi fără să te lași doborât, să accepți realitatea de moment, dar să nu te oprești din a o face mai bună ori de câte ori poți.
Evoluția nu vine din realism, evoluția vine din schimbare. Și schimbarea vine din credință. Unele credințe sunt bune, altele rele. Tu căror credințe dai energie?
Nu-ți place ce scriu? Înjură-mă. Dar fă-ți un bine și după ce mă înjuri bine de tot întreabă-te doar atât: dar dacă am dreptate? Dacă nu am dreptate, orice încercare ai face, nimic nu se va schimba în viața ta, așa-i? Ce pierzi încercând să vezi lucrurile diferit? Dar dacă am?
Dacă schimbi o perspectivă și viața ta va deveni mai bună? Orice ai decide, încearcă să experimentezi mai mult și fă un efort de a schimba ceva în realitatea ta. Nu să te minți, ci să crezi că poți mai mult. Dacă te pot ajuta, sunt aici pentru tine. Vezi și filmul de aici, ar putea să te ajute. Citește și despre legea atracției, la fel de blamată și ea, aici.
Îți place ce scriu? Atunci abonează-te la newsletter, îți voi trimite pe email info de câte ori apare ceva pe blogul ăsta. Te pot ajuta? Sunt aici pentru tine. Vrei să citești și altceva? Urmărește pagina de recomandări.