Coaching pentru oameni care funcționează impecabil la exterior, dar care s-au blocat într-un tipar pe care nu-l mai pot ignora.
Sunt Diana Soare. Nu dau lecții. Nu motivez. Nu fac în locul tău.
Pun întrebările pe care le eviți și stau acolo până când apare un răspuns real, nu unul convenabil.
Dacă știi deja că ceva trebuie să se schimbe, întrebarea nu e dacă, ci de unde începi.
» Iei decizii toată ziua pentru alții. Pentru tine, amâni de luni de zile.
» Ai construit ceva real. Și te trezești dimineața cu senzația că nu e suficient. Nu știi ce.
» Funcționezi. Bine chiar. Dar pe pilot automat de prea mult timp.
» Ceva s-a schimbat — sau trebuie să se schimbe — și nu știi de unde să o apuci.
» Ai mai vorbit cu oameni despre asta. Ai primit sfaturi bune. Și ești tot în același loc.
Individual/ Viață/ Carieră/ Relații
Poate e în carieră. Poate în relații. Poate în felul în care trăiești zi de zi și nu mai îți place ce vezi, dar nu știi de unde să o apuci.
Nu ești la început de drum. Ai mai citit, mai vorbit, mai încercat. Și ai tot ajuns în același loc.
Există un tipar. S-a construit atât de lent că nici nu îl mai recunoști ca pe ceva exterior ție. Funcționează automat, mai rapid decât orice intenție conștientă, și confirmă mereu ce „știe” deja că e adevărat.
Lucrez cu oameni care nu au nevoie să fie salvați. Au nevoie de cineva care să stea față în față cu ei, să pună întrebarea incomodă și să nu accepte primul răspuns convenabil.
Ești CEO/ ANTREPRENOR/ LIDER
Tu generezi ideea. Tu o analizezi. Tu o validezi. Tu decizi dacă e „chiar o problemă” sau doar o zi proastă. Însă când ești și jucătorul din teren și arbitrul și antrenorul nu mai există obiectivitate. Există doar zgomot intern. Și te miști. Dar în cerc.
Mintea nu e construită să fie simultan creator, executor și evaluator.
Un coach nu îți dă rețete. Nu îți spune ce să faci. Dar îți pune întrebarea pe care o eviți de luni de zile.
Nu e un lux. E diferența dintre a-ți consuma energia ca să ții totul sub control și a-ți folosi energia ca să construiești.
Lucrez cu lideri și antreprenori care NU au nevoie să fie motivați sau salvați. Au nevoie de cineva care stă față în față cu ei și nu acceptă primul răspuns convenabil.
Workshops/ Grupuri/ Experiențe
Nu sunt cursuri motivaționale și nu sunt sesiuni de team building. Sunt experiențe.
Formatul variază. Intensitatea, nu.
Momentan nu există o serie activă. Dacă vrei să știi când se deschide una, lasă-mi o adresă de email și în ce direcție ești interesat. Trimit vești când am ceva real de anunțat.
Am plecat din corporație în 2008 cu entuziasm, planuri și prea multă siguranță. O lună mai târziu murea tata. Apoi a venit criza, incapacitatea de plată, casa vândută la jumătate de preț. Au urmat doi ani în care nu mă puteam ridica din pat. Am mers mai departe pentru că nu aveam altă variantă reală.
În 2020, când credeam că știu deja cum arată un restart, pandemia a anulat tot: evenimentele, grupurile, clienții. Peste noapte, zero venituri. Din nou.
De două ori am construit ceva și am rămas cu mâinile goale. De două ori am luat-o de la capăt. Nu cu entuziasm, ci cu ce înțelesesem între timp despre mine și despre cum funcționează oamenii când nu mai au de ales.
Și tocmai acolo — în momentele în care nu mai aveam nicio poveste convenabilă de spus despre mine — am înțeles ce îi blochează cu adevărat pe oameni. Nu lipsa de informație. Nu lipsa de voință. Ci poveștile pe care și le spun atât de des că au uitat că le-au inventat chiar ei.
De atunci pun întrebări. Ale mele, mai întâi. Ale oamenilor cu care lucrez, după. Nu sunt frumoase. Sunt întrebări la care e greu să răspunzi — și și mai greu să le ignori după ce le-ai auzit.
Cei mai mulți ajung la prima discuție cu o variantă din: „nu știu dacă e suficient de grav”, „poate trece de la sine”, „poate e altceva ce îmi trebuie.”
Coachingul NU e doar pentru crize. E și pentru oameni care funcționează, dar simt că ceva nu e în regulă și nu mai vor să aștepte să vadă dacă se rezolvă singur.
X Coachingul nu e terapie. Nu diagnosticăm, nu lucrăm cu situații clinice și dezechilibre mintale. Dacă în procesul nostru apare ceva care cere alt tip de suport, îți voi spune direct.
X Nu e consultanță. Nu îți spun ce să faci și nu iau decizii în locul tău.
X Nu e motivație. Dacă vii să te simți bine o oră, nu sunt omul potrivit.
Dacă ceva din ce ai citit azi a rămas cu tine — o frază, o recunoaștere, senzația că poate e momentul — pasul următor e simplu. O conversație de 60 de minute. Fără angajament, fără presiune.
