Frica de schimbare și capcana zonei de confort

Schimbarea: procesul firesc pe care îl ignorăm

Schimbarea este un proces firesc. Nu putem trăi în același fel de când ne naștem până când murim. Și că ne place și că nu, ne schimbăm în fiecare zi. Că nu vrem să recunoaștem sau să vedem asta, e altceva. Dar, altfel, în mod firesc, ne transformăm puțin câte puțin în fiecare zi. De la transformările fizice până la schimbările emoționale, mentale, cele de paradigme, de joburi, de parteneri, de case, de locuri… chiar și atunci când decidem să nu facem o schimbare, facem o schimbare.

Schimbarea poate fi făcută conștient, urmând un traseu pe care îl dorim, sau automat, inconștient, în funcție de context și de „val”.

Viața ne pune în față multe provocări. Toate au rolul de a ne ajuta să evoluăm. Felul în care evoluăm, însă, ține de ceea ce facem noi, de reacția pe care o avem la aceste provocări și nu are legătură cu „valul în sine”.

De ce ne este frică? Rolul subconștientului.

Frica de schimbare ține de mecanismul de apărare. Nu numai că este firească, dar ne și protejează în același timp. Dacă nu ne-ar fi frică de nimic și am încerca toate nebuniile pe care le avem în cap nu știu dacă am reuși să ajungem la vârsta de 20 de ani vreunul dintre noi. Frica de schimbare nu este o problemă în sine, ci faptul că ne educăm (la început ne educă alții, dar învățăm foarte rapid să ne educăm singuri) în timp să ne fie și mai frică.

Cu fiecare decizie care a mers prost cândva astăzi ne e și mai teamă de a lua o decizie, cu fiecare eșec suntem mai aproape de a renunța să încercăm și să acționăm. În loc să mergem înainte și să învățăm din ce ni s-a întâmplat și din greșelile pe care le-am făcut, ajungem să nu mai facem nimic, să considerăm că nu suntem în stare sau că asta este, lucrurile bune sunt pentru alții și nu a fost să fie.

Abia aici încep problemele adevărate. Pentru că dacă ajungi în acest punct, suferința îți este garantată. Și frica de a schimba (pentru că ar putea să îți fie rău dacă schimbi ceva) te ține captiv într-un joc al altcuiva. Și nu înțelegi că, de fapt, DACĂ NU SCHIMBI NIMIC ÎȚI ESTE, DE FAPT, RĂU.

În momentul în care vei conștientiza asta îți vei putea schimba viața radical. Chiar și doar atât e suficient. În secunda în care îți vei da voie să privești adevărul în față creierul tău va putea produce „magie”. Nici măcar nu trebuie să faci ceva acum, ci doar să îți scoți „lentilele” prin care ai privit până acum realitatea.

Ce trebuie să înțelegi? Schimbarea nu este niciodată în detrimentul tău, oricât de dureroasă ar fi ea. Într-un fel sau altul, dacă nu iei de bun gândul că nu meriți fericirea sau iubirea sau o viață mai bună, imediat ce treci peste reacțiile instinctive, normale, de durere/ neplăcere/ nefericire, dacă îți pui întrebarea „ce lucru bun poate ieși din asta?” vei vedea că, printr-un soi de „magie”, creierul tău începe rapid să emită soluții. Singurul lucru fără întoarcere și fără soluție este moartea. Nu vei putea aduce pe nimeni înapoi, din păcate, oricâtă magie ar putea face creierul tău. Dar nu vorbim despre asta azi.

Frica de schimbare este un proces subconștient.

Cu cât zona ta de confort e mai mare, cu atât mai mare este și frica.

Ce e aia zonă de confort? Ciudat nume pentru o situație care într-o proporție covârșitoare numai confortabilă nu e. Zona de confort nu are nicio legătură cu relaxarea, fericirea, starea de bine, vacanța sau contul în bancă.

Capcana „Zonei de Confort” (care nu e deloc confortabilă).

Zona de confort înseamnă ceea ce recunosc foarte bine în viața mea.
Zona de confort înseamnă oameni, situații, stări, obiceiuri, atitudini, tipare de gândire, joburi, obiecte care îmi sunt familiare și care descriu într-un fel sau altul ceea ce sunt eu și cum este viața mea.
Zona de confort înseamnă toate cele lucruri cu care m-am obișnuit de ani de zile și pe care le recunosc și dacă mă trezește cineva din somn.
Toate tabieturile pe care le am.
Toate rafturile și dulapurile pe care nu le pot schimba prin casă sau la care nu pot renunța pentru că sunt moștenire de la bunica.
Toate acele lucruri, obiceiuri, idei care le pot enumera oricând și în orice context. Pe care le știu. Pe care am senzația că nu le pot schimba pentru că „așa sunt eu și altul mama nu mai face”. Pe care le pot scrie sau spune fără să mă gândesc o secundă după enunțul EU SUNT…, EU AM… sau ca atribut înainte de A MEA/AL MEU.

Zona de confort nu e nici confortabilă, nici conștientă.

O construim în zeci de ani și e foarte greu să renunțăm la ea, pentru că în momentul în care încercăm să facem asta apare mecanismul de apărare. Privește acest mecanism de apărare ca pe un mic zid care desparte subconștientul de conștientul tău. Desigur că nu e chiar un zid, dar așa funcționează.

Mecanismul de apărare este un proces menit să te țină în viață.

Subconștientul nu știe să facă diferența între bine și rău, fericire și nefericire. El știe doar că acolo unde ești acum ești în viață și respiri, motiv pentru care vrea să te țină acolo. Necunoscutul poate fi periculos. Dacă faci pasul ăla măreț, renunți la jobul ăla nefericit, „sari gardul”, te dai cu parașuta sau pleci din țară ori doar schimbi casa, subconștientul tău încearcă să te apere. Pentru el, orice nu cunoaște poate însemna pericol și chiar moarte. Mai bine stai locului. Desigur, „dialogul” poate fi extrem de savuros sau, invers, foarte simplu, banal și chiar plictisitor. De cele mai multe ori, însă, nici nu îl conștientizăm. Habar nu avem că se întâmplă.

Subconștientul funcționează pe bază de amintiri. Nu ne vrea răul, ba dimpotrivă. Dar nu poate ieși din ce știe să facă pentru că nu are această capacitate. Atunci când iei o decizie, așteaptă-te ca subconștientul tău să reacționeze. Asta nu înseamnă că trebuie să te oprești. Vestea bună este că subconștientul se educă și se reeducă. La orice vârstă. Povestea aia cu sunt prea bătrân să mă schimb e doar poveste. Știința ne-a demonstrat în repetate rânduri în ultimii ani că se poate.

Foarte mulți oameni se schimbă, însă, doar atunci când ceva major se întâmplă. Când ajung la „fundul sacului”, când nu se mai poate. Au rămas singuri sau au rămas fără bani, au fost dați afară de la job sau au dat faliment ori se îmbolnăvesc foarte grav, intră în executare silită, rămân fără casă etc. Ori varianta absolut dezastruoasă: toate la un loc.

Sigur cunoști cel puțin un om care și-a transformat viața pentru că a ajuns într-un asemenea punct. De ce se întâmplă asta? Pentru că dacă nu mai ai nimic de pierdut, atunci frica de schimbare nu te mai poate opri. Orice schimbare poate fi mai bună decât ce trăiești. Și ești dispus să treci peste orice, pentru că altfel oricum nu poți trăi.

Nu aștepta să ajungi acolo. Înțelege că și atunci când nu îmbrățișezi schimbarea, schimbarea se produce. Cum ar fi dacă azi am mai avea telefoanele cu butoane? Dar dacă telefonul mobil nici nu s-ar fi inventat? Cum ar fi dacă am mai avea aparatele de fotografiat cu film? Ai mai fi aceeași persoană acum dacă nu ai avea un smartphone? Serios, ai mai fi? Un singur obiect te-a schimbat mai mult decât îți poți imagina și tu nici nu realizezi asta. Trăiești cu senzația că așa ești tu. Și că așa ai fost dintotdeauna.

Permite-mi să te contrazic și să te provoc să te gândești o clipă dacă tu ai mai fi tu fără smartphone. Fără Facebook, fără internet. Ai mai fi avut în jurul tău aceiași oameni? M-ai mai fi cunoscut pe mine? Ai mai fi avut aceleași informații? Tehnologia în sine ne schimbă în fiecare zi. Pe unii în bine, pe alții în rău. Dar dacă nu ești conștient de transformările care se produc în tine poți evolua în feluri extrem de nepotrivite pentru tine.

Pentru că „valul” te duce în direcția pe care o are el, nu în direcția pe care o vrei tu. E posibil ca o perioadă de timp direcția valului să coincidă cu a ta, dar rar se întâmplă ca asta să rămână așa până la adânci bătrâneți.

Gata, ți-am făcut suficientă teorie pentru azi. Vreau să te ajut acum să pui în practică. Pentru că altfel ai mai citit niște idei și cam atât. Le vei uita până mâine.

Exercițiu Practic: „Eu sunt…”

Pentru a înțelege foarte bine ce ți-am scriu eu astăzi, ia o foaie de hârtie și un pix și începe să scrii tot ce îți vine foarte repede în minte, fără să te gândești prea mult și fără să te întrebi cum ți-ar plăcea să fii sau care e povestea pe care ți-ai construit-o până acum:

Eu sunt…
Eu sunt…
Eu sunt…

… a mea/ al meu

Eu am…

Scrie câteva rânduri sau câteva pagini (îți spun din experiență că dacă ai peste 35 de ani îți trebuie măcar un caiet dictando pentru clasa I, dar nu te descumpăni, începe cu câteva rânduri pe o foaie simplă), scrie fără eu sunt sau cu „eu sunt” la început de linie, scrie cu virgulă, cu liniuțe, cum îți vine, doar scrie și continuă să scrii până epuizezi.

Poți începe acum și să revii la listă ori de câte ori îți vine în minte ceva. Trece și lucrurile pozitive și pe cele negative. Sau dacă stai de vorbă cu cineva și în dialog apare cumva această propoziție „eu sunt”. Pune conștient întrebarea: „cum sunt?” sau „ce am?” și lasă răspunsurile să se scrie singure. Fă asta câteva zile la rând. Nu citi lista până nu ești convins(ă) că este finală.

După ce ești sigur(ă) că ai scris tot, recitește ce ai scris. Bifează cumva ce se repetă. Pentru că sigur vor fi câteva idei care se repetă. Acele atribute sunt cele mai importante pentru tine. Sunt acele lucruri pentru care vei „merge până în pânzele albe”. Acum întreabă-te dacă vrei să le păstrezi sau poate ți-ar fi mai bine să nu.

Îți sunt ele de folos? La ce?
Îți aduc fericire sau nefericire?
De unde le ai? Sunt ale tale, în urma experiențelor proprii sau sunt ale cuiva?

Preluăm de la părinți și bunici foarte multe lucruri care nu numai că nu ni se potrivesc, dar nici nu ne aduc vreun beneficiu real în viață. Și de cele mai multe ori ne ghidăm viața după ele fără să ne întrebăm dacă sunt sau nu ce avem noi nevoie.

Reflectă câteva zile asupra tuturor acestor atribute pe care le-ai înșirat pe lista ta. Care au fost experiențele care le-au creat? Dacă ai retrăi acum evenimentele, ai lua alte decizii, ai face altceva? Ce? Și dacă da, care ar fi rezultatele? Ce ar fi diferit? Acel rezultat diferit ar fi mai bun pentru tine? Nu mai poți schimba trecutul, dar poți schimba ce faci acum.

Dacă ți-ai dori acel rezultat, ce poți face acum pentru el? Ce decizie ai putea lua? O poți face chiar acum? Dacă nu, care ar fi un prim pas pe care l-ai putea face chiar acum? Fă-l. Vezi ce se întâmplă. Joacă-te. Oricum nu aveai ce îți dorești, oricum nu ai putea obține dacă nu faci nimic, deci ce ai de pierdut? Dacă simți că îți este frică, conștientizează asta și fă oricum. E natural să îți fie. Vei vedea, însă, că o dată conștientizată, frica se estompează. Și cu fiecare pas pe care îl faci ea se estompează și mai mult.

În tot timpul ăsta fii foarte atent(ă) la gândurile pe care le ai și pe care nu te-ai obișnuit încă să le urmărești. De câte ori nu ai mers undeva și dacă ar fi să te întreb pe unde ai mers și ce ai văzut nu îți amintești nimic. Adu-ți aminte ce ai văzut azi pe unde ai trecut. Îți amintești? Sunt foarte mari șanse să nu.

Pentru că suntem mereu într-un film al propriei minți.

În loc să fim atenți la ce vine către noi suntem cu mintea aiurea la lucruri care ni s-au întâmplat și avem niște dialoguri fără sfârșit cu noi înșine, din care însă nu rezultă niciodată nimic, pentru că sunt aceleași gânduri pe care le-am avut și ieri și acum 2 zile și acum 3 ani și care toate vin dintr-un trecut pe care nu îl mai putem schimba.

Începe de azi să conștientizezi acest dialog. Doar să fii prezent(ă) în mintea ta, nimic mai mult. Să te „auzi”. Abia apoi vei putea deveni extrem de conștient(ă) și de ce se întâmplă în jurul tău. Vei putea vedea tot felul de lucruri care să îți genereze idei, soluții, stări de bine, emoții noi.

Fă asta măcar câteva zile. Vezi ce se întâmplă, atât. Apoi caută frica. O mai ai? E la fel de puternică? Te simți mai sigur(ă) pe tine? Zâmbești mai mult? Ce poți face acum? E mai mult decât acum câteva zile? Continuă cu acest exercițiu. Nu? Ia-o de la capăt. Citește și articolul ăsta, te va ajuta și mai mult.

Urmărește ce îți voi trimite în continuare, voi reveni curând. Nu ești abonat la newsletter? O poți face acum, aici.

Vrei să începi schimbarea de azi și ai nevoie de un instrument complet, nu doar un articol de blog? Citește asta.