Redefinind „normalul”

„Normal” – un cuvânt aparent simplu, dar care adesea poartă o greutate emoțională foarte mare. În lumea modernă suntem bombardați zilnic cu imagini și idei despre cum „ar trebui” să arate și/sau să fie viața noastră. Reviste, reclame, filme și rețelele sociale perpetuează iluzia de perfecțiune, creând un etalon după care mulți dintre noi se măsoară. Cu toții am simțit, la un moment dat, presiunea de a ne conforma așteptărilor societății. Dar oare cât de realist sau sănătos este acest „normal” pe care îl urmărim?

Ce înseamnă „NORMAL”?

Avem din ce în ce mai multă nevoie să conștientizăm faptul că nu există un „normal” universal. Ceea ce este normal pentru unii poate fi total neobișnuit pentru alții, dacă chiar altfel. Normalitatea este adesea o proiecție colectivă derivată din așteptările sociale, culturale și istorice. Ori toate acestea sunt extrem de diferite nu doar de la o societate la alta, dar și în perioade de timp diferite. De asemenea, această proiecție riscă să nu ia în calcul complexitatea individualității umane.

Fiecare dintre noi are propria sa versiune despre ceea ce înseamnă să fie „normal”. Acesta este un amestec unic de experiențe, valori, dorințe și vise. Mai mult, de-a lungul vieții, definiția noastră de „normal” se schimbă, influențată de experiențele și evoluția conștiinței noastre.

Conștientizarea faptului că avem puterea de a defini propria normalitate este primul pas către libertate personală. Înțelegând că „normalitatea mea” este validă și valoroasă, putem să trăim cu adevărat și să ne bucurăm de viață. Odată ce învățăm să ne îmbrățișăm unicitatea, începem să vedem lumea printr-o lentilă nouă. Valorile noastre se clarifică, prioritățile se reașază și viața capătă un sens nou.

De ce ne dorim atât de mult să fim „normali”?

Dorința de a aparține unui grup este fundamentală pentru natura umană. Istoric, supraviețuirea unui individ depindea adesea de acceptarea sa într-un colectiv (trib, grup, familie, castă etc.). Deși societatea a evoluat, instinctul de a ne conforma și dorința de acceptare rămân profund înrădăcinate în ADN-ul și psihicul nostru. Cu toate acestea, însă, conformarea poate avea un cost emoțional, limitându-ne nu doar autenticitatea, ci și potențialul. Când ajungem să ne pierdem esența, ne punem întrebări care ne împiedică să vedem adevărata noastră valoare, de tipul „de ce nu pot fi și eu normal(ă)?” sau „de ce nu pot fi și eu fericit(ă) ca toată lumea?”, „de ce nu pot să mă mulțumesc și eu cu ce am?”.

Nu numai că întrebările de mai sus nu ne ajută, dar ele cauzează și mai multe frustrări, iar în timp ne opresc și din a găsi soluții la ce ne deranjează. Pentru a evolua este esențial să ne punem întrebări care ne provoacă și ne îndrumă spre adevărata noastră identitate. Pentru că nu vei fi fericit(ă) fiind altcineva decât ești. Oricât de mult ți-ar spune cineva că e bună cafeaua amară, dacă tu o vrei cu lapte vei fi mai tentat(ă) să renunți la cafea decât să fii fericit(ă) cu ea amară. deisgur, este în natura noastră să facem și schimbări și, uneori, e chiar de dorit să încerci și altceva (cafea amară, în acest caz). Dar dacă ai încercat și chiar nu îți place, de ce ai vrea să te forțezi astfel? Una dintre întrebările care te ajută este: „ce m-ar face în acest moment fericit(ă)?”. Sau, chiar mai bine, „unde aș putea întâlni alți oameni ca mine?”.

De cele mai multe ori, normalitatea înseamnă îngrădire. Atunci când vrei să fii „normal” înțelege că nu poți fi autentic. Pentru că autenticitatea înseamnă, în esență, diferență. Atunci când conștientizezi asta devine necesar să îți (re)evaluezi atât obiectivele, cât și sistemul de valori după care te ghidezi.

Iar dacă simți că nu te (mai) potrivești în cutia aia perfectă în care te-ai tot chinuit să stai, poate că este timpul să îți creezi propria „cutie”.

Desigur, ai nevoie și de o măsură, pentru că dacă „toate mașinile de pe șosea vin către tine, este posibil să fii pe contrasens”. Nici varianta în care vrei cu tot dinadinsul să fii altfel nu te va face fericit(ă). Echilibrarea celor 2 nu este nici pe atât de dificilă cum pare, dar îți poate da ceva de lucru.

De unde începi?

În primul rând este nevoie de puțină auto-reflecție: cine ești și ce îți dorești? Ce te face fericit(ă)? Ce te motivează? Care sunt valorile reale pe care le ai? Ce pasiuni ai? Când ai făcut ultima dată ceva care ți-a dat sentimentul de libertate? Sau încredere, ori bucurie?

Ține un jurnal: scrisul este un instrument extraordinar de a scoate la lumină gânduri, emoții și convingeri despre noi înșine și lumea din jurul nostru. Un jurnal ne poate ajuta să identificăm modele de gândire limitative și să ne redefinim valorile. Nu ai nevoie de talent la scris, ai nevoie de puțin timp și hotărârea de a face și altcineva decât știi să faci.

Educație: extinde-ți orizonturile învățând mereu ceva nou. Nu contează că citești, participi la cursuri sau ateliere, online sau offline, ori toate la un loc. Cu cât mai multă informație nouă acumulezi, cu atât mai mult îți vei da seama că există nenumărate moduri de a privi și a trăi viața și că toate sunt normale.

Extinde grupul de oameni cu care interacționezi: fie că intri în grupuri de socializare sau de business networking, este întotdeauna o idee bună să cunoști alți oameni și să vezi alte perspective. Doar faptul că te expui unor contexte noi te poate ajuta să vezi și alte feluri de „normalitate”. De asemenea, atunci când creezi conexiuni cu oameni din diverse medii culturale, socio-economice sau profesionale, poți avea o perspectivă mai largă asupra a ceea ce înseamnă să fii „normal”. Diversitatea ne provoacă preconcepțiile și ne ajută să apreciem unicitatea fiecărei persoane.

Meditație: practica meditației este unul dintre cele mai sănătoase „tabieturi” pe care le poți avea. Prin meditație putem conștientiza ce ne deranjează cu adevărat, putem afla răspunsuri la întrebări care păreau fără răspuns, învățăm să ne distanțăm de presiunile externe și să ne conectăm la esența noastră interioară.

Empatia: încearcă să privești lumea din perspectiva altora, dar fără să judeci, să critici sau să vrei să fii ca ei. Umblând în „papucii” lor te va ajuta să te (re)definești pe tine, să înțelegi că de multe ori cei care încearcă să te schimbe și-ar dori să fie ca tine și nu reușesc și că fiecare dintre noi avem, de fapt, o poveste proprie și o altă versiune de „normal”.

Stabilește limite: învață să spui nu și, mai ales, învață CUM să spui nu. Stabilirea unor limite sănătoase te va ajuta să te respecți mai mult și pe tine și pe ceilalți, dar îi va ajuta și pe ei să îți respecte spațiul propriu. De asemenea, te va ajuta să îți conservi energia în loc să o împrăștii în împrejurări în care nu îți dorești să te afli.

Solicită sprijin din afară: Fie că este vorba de un terapeut, un mentor sau un coach, experiența de a găsi un profesionist care să te ghideze pe parcursul acestei călătorii poate fi extrem de valoroasă.

Fă o schimbare chiar azi. Indiferent ce alegi să faci, schimbarea îți va aduce noi orizonturi și te va ajuta să începi o călătorie nouă. Toate ideile de mai sus sunt puse într-o ordine aleatorie, tu alege ce ți se potrivește mai bine în acest moment, cu ce simți că rezonezi și ce crezi că te poate ajuta chiar acum.

Iar dacă simți că te pot ajuta și vrei să facem acest drum împreună, te invit să descoperi aici ce pot face pentru tine. Abonează-te la newsletter și vei primi pe email toate noutățile.