Ai încercat tot. Și simți că e ceva greșit cu tine.

Psihologul ți-a spus că ai nevoie de timp. Mentorul ți-a dat un plan. Coach-ul de pe Instagram ți-a explicat că blochezi abundența. Ai plătit pentru toate. Ai luat notițe. Ai aplicat ce ai putut.
Și ești mai confuz acum decât erai când ai început.

Nu mai știi ce să crezi. Nu mai știi pe cine să asculți. Și undeva, în capul tău, a început să prindă rădăcini ideea că poate problema ești tu. Că toți ceilalți se vindecă și avansează și tu ești singurul care nu reușești. Că poate ești prea complicat. Prea ceva.

Nu ești.

De fapt, ai folosit instrumentele greșite pentru ce ai tu nevoie. Și asta e o greșeală pe care aproape oricine o face, pentru că nimeni nu îți explică de la bun început că există o diferență reală între toate acestea.

Hai să o facem noi.

Terapia lucrează cu ce s-a întâmplat. Te duce la rădăcină, procesează ce n-a fost procesat, se ocupă de situații clinice. Terapeutul are diplomă și drept de practică.

Consultanța și mentoring-ul lucrează cu ce nu știi. Îți dau un plan, o direcție, experiența cuiva care a trecut pe acolo înaintea ta.

Coaching-ul lucrează cu ce faci de azi înainte. Nu tratează, nu diagnostichează, nu dă rețete. Se ocupă de distanța dintre ce știi și ce faci.

Trei lucruri diferite, pentru trei probleme diferite. Confuzia apare când folosești unul pentru problema pentru care ai nevoie de celălalt, plătești șase luni și te întrebi de ce nu se mișcă nimic.

Acum pe rând.

Când ai nevoie de terapie?

Terapia lucrează în profunzime. Nu e un instrument secundar și nu e pentru oameni mai puțin capabili. E pentru o categorie specifică de probleme și acolo e de neînlocuit.

Dacă ai depresie, anxietate clinică, lucruri grele neprocesate de ani de zile, dependențe, episoade care îți afectează funcționarea de bază, terapia nu e opțională. E primul pas și, uneori, singurul pas corect. Coaching-ul nu lucrează cu situații clinice și nu ar trebui să o facă. Dacă ești acolo, ai nevoie de un terapeut. Poate de un psihiatru. Nu de un coach.

Terapia te ajută să ajungi la rădăcini. Înțelegi de unde vine ce simți, ce s-a construit în tine de-a lungul anilor, ce scheme se repetă și de ce. Procesezi ce n-a fost procesat. E un loc în care durerea are voie să fie durere, fără să fie rezolvată prematur.

Și e nevoie de locul ăsta. Serios.

Dar există un moment în care ai înțeles. Știi povestea, ai lucrat acolo, mecanismul e clar. Și tot nu te miști. Nu pentru că mai ai ceva de procesat, ci pentru că înțelegerea și mișcarea sunt două lucruri diferite. Înțelegerea o dă terapia. Mișcarea o dai tu, cu sau fără ajutor. Coaching-ul e pentru momentul ăsta.

Când ai nevoie de consultanță sau mentoring?

Consultantul are răspunsuri. Mentorul a trecut pe unde ești tu. Amândoi îți dau ceva concret: un plan, o direcție, o rețetă de tipul „eu am făcut X și a mers.”

Și funcționează. Uneori.

Funcționează când problema ta principală e că nu știi ce să faci. Când îți lipsesc informațiile, experiența, perspectiva.

Dar dacă știi deja ce să faci, dacă ai primit deja toate planurile și rețetele, dacă problema nu e că nu ai direcție ci că nu te miști în direcția aia, atunci mai mult plan e mai mult zgomot. Nu rezolvi paralizia cu mai mulți pași de urmat. Ba dimpotrivă, adaugi la grămadă.

De ce senzația după un weekend intensiv ține trei zile?

Acesta e teritoriul în care vreau să fiu directă, chiar dacă deranjează.
Există o industrie întreagă construită pe senzația de schimbare. Pe acea stare de după un eveniment, după un discurs, după un weekend intensiv, în care simți că ceva s-a schimbat. Că acum știi. Că acum poți.

Și e reală senzația. Nu mint. O simți cu adevărat.

Durează trei zile. Uneori o săptămână. Apoi viața reintră în drepturi, cu deciziile ei, cu tiparele ei, cu oamenii ei. Constați că nimic nu s-a schimbat de fapt, doar că ai mai puțini bani și un notebook plin de citate.

Senzația nu e schimbare. Inspirația nu e mișcare. Și oricine îți vinde siguranța că vei ieși transformat dintr-un weekend îți vinde ceva ce nu poate garanta.

Asta nu înseamnă că nu există facilitatori buni, coaches care fac lucruri serioase în formate intensive. Există. Și eu fac asta. Dar ei se recunosc prin ce nu promit, nu prin ce promit. Iar retreat-urile nu înlocuiesc un proces real de schimbare. Pot ajuta, dar nu îți vei schimba viața într-un weekend.

Când ai nevoie de coaching?

Hai să îți spun ce se întâmplă de fapt.

Vii cu o situație. Poate e o decizie pe care o amâni de șase luni. Poate e un tipar pe care îl repeți și nu înțelegi de ce. Poate e senzația că te miști, dar în cerc și nu mai știi ce să schimbi.

Nu plecăm de la zero. Plecăm de la ce ai tu, acum, și ne uităm la ce e acolo cu adevărat, nu la ce crezi tu că e acolo. Diferența dintre cele două e, de obicei, tot ce contează.

Dacă e ceva din trecut care te oprește azi, desigur că nu ocolim și nu evităm. Diferența în coaching că luăm situația și construim altceva din ea. Același faliment, același divorț, același moment în care totul s-a prăbușit, dar altă poveste despre ce înseamnă. Nu negăm ce a fost. Transformăm ce faci cu ce a fost. Asta e reframing-ul: nu schimbi evenimentele și trecutul, schimbi ce construiești din ele.

Dacă e un tipar care se repetă, îl identificăm. Pentru că degeaba rezolvi simptomele dacă nu rezolvi ceea ce le produce. De ce ajungi în același loc cu oameni diferiți. De ce știi exact ce ai de făcut și tot nu faci. De ce decizia care ar rezolva totul stă în sertar de doi ani.

Rolul meu nu e să știu ce e bine pentru tine. E să stau față în față cu tine, să pun întrebarea pe care o eviți și să nu mă opresc la primul răspuns convenabil. Al tău sau al meu.

Nu îți construiesc un plan cu pași numerotați pe care să îl execuți singur. Stau în proces cu tine, săptămână după săptămână. Pe decizia pe care o amâni. Pe conversația pe care nu o ai. Pe ce te oprește exact în momentul în care ar trebui să mergi înainte și nu mergi.

Și da, te vei simți altfel, dar e adevărat că nu vei avea senzația pe care o ai după o zi de retreat. Ca să îți dai seama cum te vei simți imaginează-ți un moment când ceva care te-a oprit ani de zile încetează să te mai oprească. Citește mai multe despre coaching aici.

Schimbarea reală nu e spectaculoasă.

Arată atât de firesc că nu îți vine să crezi. Te trezești într-o zi și constați că faci ceva ce nu puteai face înainte. Fără să îți dai seama exact când s-a schimbat.

Durează. E normal să dureze.

Unde se oprește coaching-ul?

Nu sunt psiholog și nu sunt terapeut. Nu pun diagnostice, nu tratez și nu lucrez cu situații clinice. Dacă în prima conversație îmi spui ceva care ține de terapie, îți spun asta direct și îți recomand pe altcineva. S-a întâmplat și o să se mai întâmple.

Ce fac eu? Te ajut să înțelegi, să schimbi povestea pe care ți-o spui, să iei decizia, să pleci, să oprești sau să începi. Stau cu tine pe ce ai de decis și de făcut acum. Săptămână după săptămână, pe aceeași decizie amânată, până se mișcă.

Și da, se poate și în paralel cu o terapie. Am clienți care merg la terapeut și lucrează cu mine în același timp, pe lucruri diferite. Nu se bat cap în cap.

Semnele că ai nevoie de coaching:

• Funcționezi bine. Pe exterior, totul arată în regulă. Nimeni nu ar ghici. Tu știi că nu e.
• Știi exact ce ai de făcut. O știi de luni. De ani. Și tot nu faci. Nu pentru că nu vrei, nu pentru că ești leneș. E ceva care oprește mișcarea și nu ai reușit să îl numești singur, oricât ai încercat.
• Ai înțeles totul. Terapia, cărțile, cursurile. Înțelegerea e acolo, completă. Și tot nu produce mișcare. Te întrebi cum poți să știi atât de multe și să rămâi mereu în același loc.
• Te miști mult. Dar ajungi întotdeauna în același punct. Oamenii se schimbă, contextele se schimbă, tu ajungi acolo și nu mai știi dacă e lumea sau ești tu.
• Ai luat decizia. O iei din nou luna viitoare. Și din nou.
• Ai construit ceva real, dar apoi ai crescut în afara lui. Ce ești acum nu mai încape în ce ai. Nu știi ce urmează. Și asta te ține pe loc mai tare decât orice altceva.
• Sau succesul tău arată bine pe dinafară și costă prea mult pe dinăuntru. Funcționezi. Dar prețul e disproporționat față de ce câștigi și nu știi cum schimbi ecuația asta.

Dacă te-ai recunoscut în unul din astea, ești în locul potrivit.

Întrebări frecvente

Care e diferența dintre coaching și terapie?

Terapia lucrează cu ce s-a întâmplat și cu ce te împiedică să funcționezi. Coaching-ul lucrează cu ce ai de făcut acum și cu ce te oprește să te miști, deși știi deja ce ai de făcut. Terapia are cadru clinic, Coaching-ul nu.

Un coach poate înlocui un psiholog sau un psihiatru?

Nu. Depresia, anxietatea clinică, dependențele, episoadele care îți afectează funcționarea de bază se tratează. Nu sunt teren de coaching. Un coach care îți spune altceva îți vinde ceva ce nu poate livra.

De unde știu de care am nevoie?

Înțelegi de ce faci ce faci, dar tot nu te miști? Coaching. Nu poți funcționa normal în viața de zi cu zi? Terapie, întâi.

Pot face terapie și coaching în același timp?

Da, dacă lucrezi lucruri diferite în cele două. Mulți oameni fac asta.

Care e diferența dintre coaching și mentoring?

Mentorul îți dă răspunsul lui, din experiența lui. Coach-ul te ajută să ajungi la răspunsul tău, pentru situația ta. Mentoring-ul funcționează când nu știi ce să faci. Coaching-ul, când știi și tot nu faci.

Cât durează un proces de coaching?

Depinde de ce aduci. Cadrul și durata se stabilesc în prima conversație, după ce înțeleg unde ești. Nu îți vând un pachet de ședințe înainte să știu la ce lucrăm.

Dacă ceva din ce ai citit azi te-a oprit, nu e întâmplător.

Prima conversație e gratuită și durează 60 de minute. Fără angajament, fără presiune. Îmi spui unde ești. Eu îți spun dacă e ceva cu care pot lucra și cum arată procesul pentru situația ta.
Programează o discuție.

Sau, dacă încă nu știi dacă e coaching ce îți trebuie, uită-te la cum arată procesul. Decizi după.