A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar povesti… un fermier. Și acest fermier, plimbându-se prin pădure, a găsit pe jos un ou. De teamă să nu fie mâncat de vreo viețuitoare, l-a luat și l-a dus găinilor sale să aibă grijă de el. În scurt timp din ou a ieșit, mândru și falnic, un pui de vultur. Găinile l-au crescut ca și cum ar fi fost al lor, iar micul vultur a trăit fericit și fără nicio grijă la umbra siguranței oferite de familia sa adoptivă.
Într-o zi vulturul nostru vede pe cer o pasăre incredibil de frumoasă, care zbura atât de sus și părea atât de liberă și de puternică… și întreabă, curios: ce pasăre este asta? Răspunsul veni simplu: este un vultur.
– Noi putem zbura așa?
– El aparține cerului, noi aparținem pământului, veni răspunsul. Noi suntem găini, nu putem zbura.
Mica pasăre se întristă brusc. Și-ar fi dorit să fie liber și să zboare. Dar cum destinul nu îi dăduse acest dar, și-a trăit viața precum o găină. Nu a îndrăznit să creadă că ar putea aparține cerului și nu și-a deschis niciodată aripile.
Această fabulă este veche de când lumea, nici măcar nu se mai știe autorul sau proveniența, dacă o fi avut vreodată un autor sau e produsul înțelepciunii colective.
Dincolo de origini, aceasta este povestea multora dintre noi și mi-aș dori să nu mai fie. Trăim prea mult timp ascultând ce ni se spune și îndrăznim prea puțin să fim și să devenim ceea ce ne dorim. Din păcate pentru noi, educația pe care o primim când suntem foarte tineri mai mult ne limitează decât ne crește și ne dezvoltă.
Desigur, ea are rolul ei, pentru că lumea are nevoie și de găini și de vulturi.
Povestea noastră nu este despre rău și bun, inferior și superior, pământ și cer, comparații între găini și vulturi. Povestea noastră este despre faptul că de cele mai multe ori avem toate calitățile și toate resursele de care avem nevoie pentru a ne depăși condiția și limitele, dar nu îndrăznim nici măcar să le privim, nu credem în ele și nu explorăm dincolo de barierele pe care le punem la granițele lumii noastre interioare. Din frica de a nu putea și, prin urmare, a eșua, preferăm adesea să nici nu încercăm.
Îmi spunea o clientă acum ceva timp: „tu poți să iei decizii foarte rapide și să schimbi foarte ușor. Ție nu îți este frică. Te admir pentru asta, dar eu nu pot”. Și i-am spus și ei și vă spun și vouă azi: asta este o abilitate, nu o calitate. Și se învață, se antrenează și se rafinează în timp, cu fiecare decizie proastă și cu fiecare decizie bună pe care o iei.
Ca să poți avea curajul de a zbura este nevoie mai întâi de toate să vrei, apoi să te întrebi cum ai putea face asta, să îți deschizi aripile și să zbori până la primul copac, să te ridici atunci când cazi și să nu îl iei pe NU de bun și ca ultim răspuns pe care îl poți primi, să mai încerci o dată și încă o dată și iar… până reușești. Nu e ușor, dar nu e imposibil și nici măcar nu e pe atât de greu pe cât pare la prima vedere.
Suntem și devenim ceea ce credem despre noi. Și de la un punct încolo nici măcar nu mai are importanță dacă ceea ce credem este ceea ce ne-au învățat alții sau ceea ce continuăm să ne învățăm singuri zi după zi. Pentru că în fiecare zi în care alegi să rămâi pe loc îți întărești convingerile că tu nu poți. Și când tu crezi că nu poți, cum să încerci?
Poți deveni ceea ce îți dorești. Eu știu asta, dar mai trebuie să afli și tu. Și să îți dai voie să faci și altfel decât ai făcut până acum. Iar dacă nu știi cum și simți că ai nevoie de ajutor, poate ar fi momentul să încerci o ședință de coaching. Pentru că asta face coachingul în esență: te ajută să zbori. Să fii confortabil fiind diferit, să schimbi, să decizi, să alegi și să faci. Apăsând aici poți programa o ședință de 60 minute în care să testezi. Complet gratuit și fără nicio obligație ulterioară.
Sau, dacă nu simți să te deschizi în fața mea ori a altcuiva, atunci Abecedarul schimbării ar putea fi instrumentul ideal pentru tine. Dacă ai nevoie de mai multe detalii decât am trecut eu în pagina de prezentare, aici poți urmări înregistrarea unei emisiuni radio în care am vorbit despre Abecedar și despre coaching și puțin și despre mine.
_______________
Îți recomand să citești și: Ne naștem perfecți. După care suntem educați.
„Mă mai gândesc" e rareori despre gândit. E despre ceva concret de care te temi. Descoperă de ce continui să amâni tocmai decizia care te-ar scoate din blocaj, mecanismul din spatele amânării și când se termină, de fapt, gânditul.
Mulți oameni cu care am lucrat nu au venit la mine cu „sunt epuizat" sau „sunt blocat”. Nici cu vreun alt „diagnostic”. Au venit cu: „Sunt obosit și nu mai trece. Dar doctorul zice că sunt bine." „Mi se pare...
Nu trebuie să le abandonezi. Trebuie doar să te întrebi dacă sunt reale. 10 credințe comune care te costă zilnic fără să știi că o fac.
Dacă ușa ta este „mereu deschisă”, tocmai ai invitat haosul în viața ta. Află de ce vinovăția este o eroare de sistem și cum să spui NU fără să negociezi.
Diana Soare. Coach. NLP. MBA.
18 ani în business, 9 în comunicare și 9 în coaching. Știu cum arată o decizie luată la 2 noaptea când nu mai ai cu cine să te consulți. Știu și cum se simte să nu știi ce să faci în continuare.
Integrez mai multe sisteme și abordări, pentru că niciuna singură nu ajunge.
Nu am devenit ceea ce sunt azi pentru că mi-a plăcut un curs sau pentru că am citit o carte bună. Am devenit coach pentru că în momentele în care nu mai aveam nicio poveste convenabilă de spus despre mine, nicio funcție, nicio realizare, niciun plan care să țină, am fost nevoită să mă uit la ce e cu adevărat acolo.
Nu lucrez din inspirație și motivație, ci din înțelegerea reală a ce se întâmplă când un om inteligent și capabil nu se poate mișca din loc, oricât de mult vrea.
Continuă să citești aici.
