„Numai atunci când vom avea curajul de a privi lucrurile în față așa cum sunt, fără nici o amăgire sau iluzie, din tot ce este va răsări o lumină care ne va ajuta să recunoaștem drumul către succes”. I Ching
Nu pentru că e rea. Ci pentru că la un moment dat ai învățat că nu e binevenită. Poate că ți s-a spus că ești „prea mult”. Prea zgomotos, prea ambițios, prea sensibil, prea direct. Și ai învățat să pui acea parte undeva unde nu deranjează. Undeva la adăpost. Carl Jung a numit acest loc Umbra.
Umbra este zona cea mai joasă parte a personalității umane, dar asta nu înseamnă că e „rea”. Este acea parte primitivă, dacă vrei, cumva violentă și ancestrală, este animalul din noi. Și care există indiferent câte măști ne punem.
Umbra e ceea ce ai respins din tine: calitățile, emoțiile, impulsurile pe care le-ai considerat inacceptabile și le-ai împins în afara conștiinței. Uneori ai făcut asta singur. Alteori te-a ajutat cineva: un părinte, un profesor, o cultură care premiază anumite versiuni ale tale și le penalizează pe altele.
Rezultatul e același: o parte reală din tine trăiește în umbră. Și de acolo, lucrează.
Nu dispare. Nu se liniștește. Iese la suprafață în alte moduri.
Cel mai vizibil semn: reacțiile exagerate. Când cineva face ceva și reacția ta e mult mai mare decât situația o cere — enervare, judecată aspră, dispreț, admirație exagerată — de obicei nu e vorba despre acel om sau ce a făcut el. E vorba despre o parte din tine pe care o recunoști în el și pe care nu ai integrat-o.
Dacă te enervezi profund la oamenii care „nu știu să pună limite” — poate că tu ai prea multe limite și nu îți permiți să le relaxezi.
Dacă îi admiri excesiv pe cei „spontani și liberi” — poate că ai sacrificat tu însuți acea libertate și o cauți în alții.
Dacă te judeci aspru ori de câte ori greșești — poate că la un moment dat cineva a făcut același lucru și tu ai internalizat vocea.
Desigur, astea sunt doar exemple ca să înțelegi mai bine cum se manifestă. Umbra explică de ce facem lucruri pe care nu înțelegem de ce le facem. De ce sabotăm relații bune, de ce nu terminăm proiectele în care credem, de ce reacționăm urât cu oamenii pe care îi iubim.
Să lucrezi cu această parte nu înseamnă să îți „rezolvi” problemele sau să scapi de emoțiile dificile. Înseamnă să te uiți la ce ai respins, să îl recunoști ca al tău și să îl reintegrezi. Nu ca justificare pentru orice comportament, ci ca parte acceptată a unui întreg.
Procesul arată diferit pentru fiecare. Uneori e nevoie să recunoști o emoție pe care nu ți-ai permis să o exprimi. Alteori e un tipar repetat în relații. Uneori e o ambiție pe care o judeci ca nesănătoasă și o sabotezi pe ascuns.
Ce am observat lucrând cu oameni: momentul în care cineva vede pentru prima dată o umbră a lui nu e niciodată confortabil. Dar e aproape întotdeauna eliberator. Nu pentru că dispare ceva, ci pentru că nu mai e necesar să consumi energie ca să ții ceva ascuns.
Dacă ai obosit să te tot lupți cu umbra ta, te simți blocat și nu știi încotro, ghidul meu gratuit e un prim pas spre a înțelege ce se întâmplă cu adevărat.
Nu îți spune ce să faci. Te ajută să înțelegi ce e acolo.
Iar dacă simți că vrei să mergi mai adânc decât un articol sau un ghid, programează o discuție. E o primă conversație, e gratuită și nu implică niciun angajament.
Ceva a rămas cu tine și vrei să primești astfel de mesaje la tine în inbox? Apasă aici.
„Mă mai gândesc" e rareori despre gândit. E despre ceva concret de care te temi. Descoperă de ce continui să amâni tocmai decizia care te-ar scoate din blocaj, mecanismul din spatele amânării și când se termină, de fapt, gânditul.
Mulți oameni cu care am lucrat nu au venit la mine cu „sunt epuizat" sau „sunt blocat”. Nici cu vreun alt „diagnostic”. Au venit cu: „Sunt obosit și nu mai trece. Dar doctorul zice că sunt bine." „Mi se pare...
Nu trebuie să le abandonezi. Trebuie doar să te întrebi dacă sunt reale. 10 credințe comune care te costă zilnic fără să știi că o fac.
Dacă ușa ta este „mereu deschisă”, tocmai ai invitat haosul în viața ta. Află de ce vinovăția este o eroare de sistem și cum să spui NU fără să negociezi.
Diana Soare. Coach. NLP. MBA.
18 ani în business, 9 în comunicare și 9 în coaching. Știu cum arată o decizie luată la 2 noaptea când nu mai ai cu cine să te consulți. Știu și cum se simte să nu știi ce să faci în continuare.
Integrez mai multe sisteme și abordări, pentru că niciuna singură nu ajunge.
Nu am devenit ceea ce sunt azi pentru că mi-a plăcut un curs sau pentru că am citit o carte bună. Am devenit coach pentru că în momentele în care nu mai aveam nicio poveste convenabilă de spus despre mine, nicio funcție, nicio realizare, niciun plan care să țină, am fost nevoită să mă uit la ce e cu adevărat acolo.
Nu lucrez din inspirație și motivație, ci din înțelegerea reală a ce se întâmplă când un om inteligent și capabil nu se poate mișca din loc, oricât de mult vrea.
Continuă să citești aici.
