Iluzii

NU e greu să arăți perfect când ai o tonă de machiaj la dispoziție. E greu să ai curajul de a arăta lumii cum arăți fără machiaj. Și lumea să te iubească. Sau să te urască. Și ție să nu-ți pese dacă te iubește sau te urăște, să te iubești tu.

NU e greu să ai un zâmbet tâmp pe față atunci când ți-ai creat o mască perfectă. E greu să îți păstrezi echilibrul și zâmbetul în clipe de coșmar.

NU e greu să te ascunzi sub umbrelă când plouă. E greu să crezi, în mijlocul furtunii, că există o rază de soare. Mai ales atunci când ești desculț și dezbrăcat.

NU e greu să fii cineva când te plimbi într-o mașină scumpă. E greu să devii cineva când mergi pe jos, atunci când și autobuzul e scump.

NU e greu să ai o poziție care să îți dea senzația că ești zeu și că tu împarți dreptatea. E greu să renunți la poziție și la dreptate și să o iei de la capăt. O dată și încă o dată și încă o dată.

NU e greu să cheltui mulți bani într-o vacanță de câteva zile. E greu să ajuți pe cineva care nu te poate ajuta la rândul lui. Chiar cu prețul renunțării la vacanță.

NU e greu să urci încă o treaptă atunci când cineva te împinge de la spate. Încearcă să o urci când cineva mai sus ca tine îți trage pumni în față.

NU e greu să îți faci reclamă când ai buget mare. Încearcă să o faci fără bani.

NU e greu să ai prieteni când ai putere. E greu să ai pe cineva lângă tine atunci când nu mai ai nimic de oferit.

NU e greu să cumperi creativitatea cuiva. E greu să FII creativ atunci când totul în jurul tău se dărâmă.

NU e greu să mergi când ai picioare. E greu atunci când nu ai picioare.

NU e greu să înveți când ai curent, cărți și profesori. E greu să înveți când nu ai nimic și pe nimeni.

NU e greu să devii cineva când ai sprijin. Încearcă să devii cineva când ești pe fundul prăpastiei și nimeni nu îți întinde mâna.

NU e greu să faci rău, să fii indiferent, să nu-ți pese. E greu să faci bine, să acorzi o șansă, să asculți.

NU e greu să primești. E greu să oferi.

NU e greu să dărâmi. E greu să construiești.

NU e greu să critici. E greu să educi. Și să te educi.

E greu să ajuți dezinteresat, să iubești necondiționat, să oferi șanse, să te ridici, să nu judeci, să nu te înrăiești, să nu lovești, să nu jignești, să te apleci către cei mai jos ca tine pentru a-i ridica, să taci atunci când ai putea vorbi, să faci un pas înapoi pentru a permite cuiva să te ajungă din urmă, să creezi. E greu să fii OM.

Distracția maximă apare, însă, atunci când perpectivele se inversează și, de fapt, greu devine să nu fii om, să nu ajuți, să nu îți pese, să nu oferi… pentru că, de cele mai multe ori, apare mult-educatul și prost-înțelesul spirit de sacrificiu, care nu face bine nimănui, nici ție, dar nici „beneficiarilor” sacrificiului tău. Și tot atunci apar și profitorii, cei care se agață de tine, relațiile toxice, dezechilibrul fizic. Și mai apar și auto-denumiții guru și maeștrii de care e plină lumea, care îți promit că îți reechilibrează chakrele în 10 minute și viața ta se va schimba și va deveni o poartă a raiului. Și sfătuitorii care îți vor explica cum să îți trăiești viața și cu cine, la ce și cine să renunți, ce rugăciuni să spui și să meditezi la nemurirea sufletului. S-au născut „concepte” noi și minunate, multe texte cu vorbe goale, mulți oameni mari cu fapte mici și multe măști care acoperă disperarea, neputința, frica, deziluzia, răutatea, durerea, frustrarea, lipsurile de orice fel, golul din suflet. Adevărul, însă, este că nu poți salva pe nimeni dacă nu te salvezi pe tine mai întâi, condiția principală când salvezi pe cineva este ca tu să fii în viață. Când nu ești fericit, nu ai cum să împarți fericire în jurul tău, e doar o iluzie. Adevărata greutate apare abia atunci când trebuie să te uiți la tine și în tine și să îți dai seama cât de mult rău ți-ai adus ție.

Pentru tine, cel care rezonezi cu ce am scris aici, voi avea multe lucruri de spus. Abonează-te la newsletter, ne vom reauzi curând. Și vom lucra împreună atunci când vei fi pregătit să faci asta.

Diana Soare

Hoinar prin viață. Pasionată de comunicare, oameni, locuri. Life coach, blogger și turist. Visez, călătoresc, gândesc, muncesc. Acționez și povestesc. Fac tot ceea ce pot face, simt tot ceea ce pot simţi, iubesc tot ceea ce pot iubi. Îmi plac provocările şi încerc mereu să le fac faţă. Uneori pierd, alteori câştig. Nu am jucat niciodată la Loteria Naţională, dar joc mereu la Loteria Vieţii. Au fost momente în care am jucat totul pe o carte. De cele mai multe ori am câştigat.