Ce-și doresc femeile?

Luna trecută am lansat o provocare. Vă rugam pe cât mai mulți dintre voi să completați un chestionar care să ne ajute pe toți să facem o mică radiografie a relațiilor de cuplu pe care le avem. În urma răspunsurilor primite, însă, din păcate, nu pot face o radiografie.

Am primit 25 de răspunsuri, mult prea puține pentru a scoate din ele o statistică care să stea în picioare, dintre care 23 au fost completate de femei și doar 2 de bărbați. Am fost tentată să vă scriu că experimentul a eșuat, dar gândindu-mă puțin, mi-am dat seama că pot folosi implicarea doamnelor care mi-au scris pentru a vă da, totuși, niște răspunsuri. E, oricum, mai mult decât nimic.

Coroborând răspunsurile voastre online cu experiența mea personală în lucrul cu oamenii și cu câteva mini-interviuri luate în offline pe acest subiect în ultima lună, a ieșit ce veți citi în continuare. Cum au fost doar 2 răspunsuri oferite de bărbați, voi vorbi doar despre femei și cum văd ele relațiile. Voi, bărbații, veți putea beneficia de aceste informații înțelegând poate puțin mai bine ce vor partenerele de la voi, iar data viitoare sper să aveți mai mult curaj sau deschidere.

Cine a răspuns?

La sondajul online au participat 23 de femei, dintre care 5 în grupa de vârstă 24-34 ani, 11 între 35 și 44 ani și 7 în intervalul de vârstă 45-54. Dintrele ele, 7 sunt în afara unei relații, restul având relații prezente, unele chiar mai lungi de 20-25 ani.

Toate sunt femei care trăiesc în mediul urban, 4 au studii medii, restul studii universitare și postuniversitare.

Ce își doresc femeile?

În proporție de 90%, răspunsurile au inclus: iubire, respect, armonie, atenție, prezență, încredere, comunicare. La întrebarea ce e mai important într-o relație, 3 din 4 femei consideră comunicarea și iubirea pe primul loc. Asta în condițiile în care la întrebarea „aveți o comunicare bună?” am primit doar 5 răspunsuri de da.

Doar 4 femei au spus că relația lor este una frumoasă și benefică. Descrierea relațiilor a variat între „de bun simț”, „incompletă”, „nesatisfăcătoare” până la „puțin toxică” și chiar toxică. Partea materială se pare că este total ieșită din ecuație, nici una dintre cele 23 femei nu și-a manifestat vreun interes pentru partea materială a poveștii. Veniturile joacă roluri extrem de mici în viața respondentelor acestui sondaj.

Pentru nici una dintre ele nu are importanță venitul partenerului dacă acest venit există. Singura preocupare este ca domnul să se poată întreține, nu să o întrețină pe ea. Deci, iată, domnilor, că doamnelor nu le trebuie neapărat cadouri scumpe, ci mai multă iubire.

Fericirea în relații

Din răspunsurile voastre reiese că fericirea în relații este mai mult un deziderat decât o realitate. Dar majoritatea doamnelor se pare că au găsit modalități de a fi fericite chiar și în relații nesatisfăcătoare. Ce le ține în relații? Niciun răspuns de tipul „sunt fericită”.

Iubirea se pare că este un motiv, dar doar 5 femei l-au oferit. Dintre ele, însă, doar 2 și-au descris relațiile ca fiind benefice. Obișnuința, copiii, respectul și obligațiile create împreună ar fi celălat. Din păcate, mai multe femei aleg să rămână în relații din aceste motive. Cu toate că aproape în unanimitate au răspuns că e mai bine să fii singură decât într-o relație nesatisfăcătoare, doar 7 din 23 femei au ales să rămână singure și doar 2 își doresc să rămână așa pentru cel puțin o vreme.

Situația e ușor diferită pentru doamnele între 45-54 ani. Din 7 femei, doar 1 are o relație stabilă de lungă durată, 2 sunt se află în relații sub 1 an, 1 nu își dorește și 3 sunt singure, dar își doresc relații. Ce mi se pare îngrijorător este faptul că nici una dintre ele nu și-a descris relația ca fiind bună.

7 din 7 femei aflate în această categorie de vârstă fie nu au o relație, fie au relații pe care le consideră a fi nepotrivite. Dacă în celelalte grupe de vârstă balanța este destul de mult înclinată către relații nefericite, dar există și situații fericite, aici situația pare a fi destul de sumbră.

Un singur răspuns din 23 a arătat că între ce și-ar dori doamna respectivă și ce are în realitate este un oarecum semn de egalitate și un răspuns de (citez) „nu am alte așteptări”.

Domnilor, vreți să vă vedeți partenerele fericite?

Iată ce puteți face:

– Implicați-vă mai mult. În gospodărie (spălați vasele dacă nu puteți găti, duceți gunoiul dacă aspiratorul e prea greu, faceți ce puteți în așa fel încât doamnele voastre să nu se mai simtă folosite sau încorsetate, acest sentiment transpare cu o forță uluitoare din răspunsurile lor), dar mai ales în relație. Doamnele simt că nu le sunteți alături și asta le face nefericite.
– Comunicați. Exprimați-vă mai mult și mai des. Fiți mai deschiși. Multe dintre doamnele care mi-au răspuns au scris că bărbații lor nu se exprimă, nu comunică, nu se deschid în fața lor.
– Fiți mai sinceri. Probabil că și din cauza comunicării defectuoase, femeile simt că bărbații nu sunt sinceri. Pe primul loc la categoria lucrurilor peste care nu ar trece femeile este minciuna. Pe locul doi se clasează infidelitatea. Apoi au amintit de violență și alte comportamente deviante.
– Arătați-i femeii de lângă voi că este importantă pentru voi. În aproape toate răspunsurile primite am citit, în unele cazuri negru pe alb, în altele printre rânduri, că doamnele se simt ca și cum nu ar fi suficiente. Nu se simt importante, acceptate și dorite.
– Aveți inițiative mai multe. Pasivitatea e bună, poate, în alte locuri, dar nu în relații. E posibil ca vouă să vi se pară că, lăsându-le pe ele să decidă multe lucruri, de la program la educația copiilor, le dați importanță. Din răspunsurile primite, însă, acest comportament este interpretat ca pasivitate, lipsă de implicare, de interes, de atenție, de dorință. Lipsa de implicare este una dintre caracteristicile relațiilor regăsite în peste jumătate dintre răspunsuri. Desigur, nu treceți în extrema cealaltă.
– Susțineți-vă partenerele în ceea ce au de făcut. Ascultați-le. Cele mai multe răspunsuri la întrebarea „ce ți-ai dori să facă el mai mult” includ nevoia și dorința de a fi ascultată și susținută.
– Fiți mai romantici. Lipsa de tandrețe și romatism pare a fi o constantă a relațiilor pe care le avem. Și asta cauzează suferință femeii de lângă voi.

Acceptare, vindecare, transformare?

Spunea una dintre doamne, citez: „realitatea mea e ok atâta timp cât eu accept realitatea aceasta”. Ei bine, această acceptare poate fi mai dăunătoare decât încercarea de transformare. Pentru că ai senzația că e ok până în clipa când paharul se umple și dă pe-afară. Pentru că ne plângem de lipsa de implicare a partenerilor, dar acceptând o situație care nu e pe placul nostru zi de zi timp îndelungat nu este decât o altă formă de pasivitate.

Soluția nu vine niciodată din schimbarea partenerului, ci din schimbarea interioară a fiecăruia dintre noi. Lipsa de comunicare, ori comunicarea defectuoasă și acceptarea pasivă a ceea ce este, fără un mic efort de a ne schimba interiorul și de a transforma realitatea duce la nefericire. Mai mult de trei sferturi dintre doamne au declarat că nu ar face terapie de cuplu, pentru că nu cred în ea. Doamnelor, dacă nu sunteți deschise să primiți ajutor, să schimbați ceva, cum ar putea să apară ceva nou și benefic?

Schimbându-ne pe noi, determinăm schimbări inclusiv la partener

Dar ne concentrăm prea adesea pe ceea ce nu avem și uităm să oferim. Era o poveste citită undeva pe care încerc să v-o redau pe scurt și nu neapărat cu toate detaliile, pentru că nu le mai țin minte pe toate, am reținut doar esența.

Un cuplu decide să se despartă după mulți ani de zile. Relația lor nu mai mergea de mult. Cu toate astea, el s-a gândit să facă ceva diferit înainte să plece de acasă. Într-o dimineață s-a trezit și și-a întrebat consoarta: iubito, ce pot face azi pentru ca ziua ta să fie mai bună? Acră și fără chef, ea i-a cerut să spele vasele. Zis și făcut. A doua zi, să meargă la piață. A treia zi… și tot așa, timp de 2 săptămâni. Ei i-a dispărut ușor-ușor acreala, iar el a început să se implice din ce în ce mai mult.

După 2 săptămâni, ea și-a dat seama că ar putea face același lucru. Și a pus aceeași întrebare. Și el i-a cerut să îi facă o ciorbă. A doua zi să îl însoțească să cumpere o cravată. Și tot așa în fiecare zi. Credeți că s-au mai despărțit? Când a fost ultima dată când ți-ai întrebat partenerul: ce pot face azi pentru tine?

Nici o problemă nu dispare e la sine și, din păcate, uneori așteptăm prea mult înainte de a face ceva.

Terapia de cuplu nu e o rușine și funcționează chiar dacă nu crezi în ea. Poți merge la un psiholog, psihoterapeut sau la un coach. Chiar și la un terapeut care folosește metode alternative de vindecare emoțională. Uneori poți face terapie „de cuplu” chiar și când mergi singură, pentru că ajutându-te pe tine, schimbând la tine ceva, făcând lucrurile diferit, reacționând diferit, privind diferit, schimbi multe contexte de viață, inclusiv relații. De la relațiile cu familia, la cele cu partenerul, cu prietenii și cu colegii de muncă. Unele relații se pot rupe.

Uneori trebuie să accepți că un om nu trebuie să stea în viața ta până la final, dar nu toate. Dar accceptarea unei relații în care nu te simți bine nu aduce nimic bun pentru nici una dintre părți. Frica de schimbare ne ține în situații și contexte nepotrivite, dar asta nu înseamnă că nefăcând nimic poți împiedica mersul lucrurilor și că nu te schimbi deloc, ci înseamnă că te vei schimba oricum, dar nu în ceea ce dorești.

Deși avem senzația că nu ne-am schimbat deloc, dacă ne uităm cu adevărat în urmă, vom vedea că în ultimii 5, 10, 20 de ani am schimbat enorm de multe lucruri la noi fără să schimbăm nimic conștient. Că ne place sau nu ne place, ne schimbăm în fiecare zi câte puțin.

Voi încerca pe cât posibil să scriu mai multe articole despre relații și  să vă dau informații ajutătoare, chiar să fac ceva întâlniri pe tema asta. Țineți aproape înscriindu-vă la newsletter sau urmărind pagina de Facebook. Între timp, o carte extrem de bună, pe care o puteți în câteva ore și care vă poate ajuta foarte mult să aveți relații mai bune este Efectul de lună de miere, scrisă de Bruce Lipton. O puteți găsi aici sau în orice altă librărie pe care o preferați. O mini-recenzie a cărții am scris-o zilele trecute aici.

Crezi că acest articol poate fi interesant și pentru alte persoane? Dă mai departe.